Chef de viata

Opinii personale

Acum, gandindu-ma la perioada studentiei realizez ca de fapt oamenii erau preocupati de grijile cotidiene, erau stresati, nu tristi, cu alte cuvinte le disparuse cheful de viata. Azi, cand cica responsabilitatea familiei mele s-a cocotat in carca mea, tristetea bucuresteana parca m-a molipsit. Motivul? Dorinta de a reusi in viata si de a nu dezamagi…

Si incepi sa muncesti, sa te zbati, sa te stresezi pentru ca vrei o viata cat de cat decenta, normala, fara lipsuri, vrei o casa, vrei o masina, vrei un copil, vrei doi copii, vrei o casa mai mare, vrei o masina mai buna, vrei inca o masina pentru sotie, vrei sa calatoresti, vrei scoli cat mai bune pentru copii, vrei o casa pentru fiecare copil, vrei cate o masina pentru fiecare copil si uite asa cheful de viata se duce oolii de suflet si scade direct proportional cu cresterea pretentiilor de bunastare …

…am ajuns bucurestean fara voie, dar antidotul l-am gasit tot la un bucurestean, unul simpatic si inzestrat cu atata chef de viata ca ar putea genera forme de viata pana si in Marea Moarta, iar bucuria lui e molipsitoare…

Doamnelor si domnilor vi-l prezint pe Cabraaaaallll…pastila pentru chef de viata!

Ce daca-l stiati, nu-l stiati in prezentarea facuta de mine!

Gata domnu’ Ibacka, promit ca de acum incolo imi voi lua pastila de chef de viata in fiecare zi!Fac tratamentul fara sa ma abat de la vreo clipa de bucurie!

Ahh, era sa uit! Mersi pentru cofeina trezitoare din amorteala asta cotidiana!

Leave a Reply